Istoria utilizării uleiurilor esenţiale şi plantelor aromatice. Cum erau folosite în China, Egipt, Franţa, Grecia şi India


Există o istorie îndelungată cu privire la utilizarea extractelor de plante în scopuri de sănătate, cosmetice și alimentare, care a evoluat în paralel cu dezvoltarea civilizației umane.

China

Între anii 500 și 1300 d.Hr., China era o mare putere mondială, cu un nivel științific și tehnologic superior oricărei alte civilizații din acea vreme. Practicile tradiționale chinezești continuă să fie utilizate și astăzi și se bazează în continuare pe folosirea a diferite materii vegetale pentru susținerea sănătății și a stării de bine. Legenda ne poartă în trecut, la povestea împăratului și profesorului Shennong. Deși legenda spune că Shennong înțelegea efectele plantelor deoarece avea un corp transparent care îi permitea să consume diferite ierburi și să „vadă” direct modul în care acestea acționau asupra organismului, el a lăsat totuși în urmă texte care descriu cercetările pe care le-a efectuat asupra câtorva sute de tipuri de plante diferite. Protocoalele bazate pe experiențele și munca lui de cercetare au fost transmise de-a lungul generațiilor până în prezent și încă exercită o influență asupra medicinei moderne.

Deși progresele științifice ale Chinei au rămas pentru mult timp izolate de restul lumii, într-un final, s-a deschis o cale de comerț stabilă între Europa și Asia. Parfumuri, plante medicinale și mirodenii au început să fie comercializate pe scară largă de-a lungul acestei căi. Europa a devenit în scurt timp un epicentru al parfumeriei, unde fragranțe de santal, mușețel, salvie, cimbru, lămâie și cuișoare erau folosite frecvent în cadrul ritualurilor de îngrijire personală.


Citeşte şi următorul articol: Uleiurile esenţiale pentru începători. Ce sunt, cum le poţi folosi şi cum te ajută


Egipt

Utilizarea produselor pe bază de plante a fost consemnată încă din anul 3000 î.e.n. la egipteni, care utilizau extracte din plante pentru o mulțime de scopuri. Le foloseau la tratamente de înfrumusețare, prepararea mâncării, ritualuri de înmormântare și ceremonii religioase. Compuși prețioși din plante ca boabele de piper, scorțișoara, tămâia și mirul alimentau căile comerciale înfloritoare care străbăteau deșerturile aride ale regiunii. Reverența pe care această cultură antică o manifesta față de plante este evidentă din reprezentările botanice din cadrul hieroglifelor și al altor forme de artă egipteană. Tehnicile arheologice moderne au permis, de asemenea, cercetătorilor să identifice reziduuri de seve gumoase și rășini în trupurile mumificate și la locurile de înmormântare. La analizarea mumiei lui Ramses al V-lea, un faraon al Egiptului antic, au fost descoperiți compuși aromatici de ienupăr, camfor și mir, dovedind faptul că aceștia erau utilizați în ritualurile sacre de înmormântare.

Franța

O schimbare istorică majoră a survenit în secolul al XIX-lea, când noi progrese în domeniul chimiei au crescut gradul de sofisticare și înțelegere a metodelor de distilare. Aceste progrese l-au determinat pe René Gattefossé (1881-1950), chimist și parfumier francez, să înceapă un studiu mai riguros al uleiurilor esențiale, în munca de cercetare, dar și în practică. De altfel, Gattefossé a fost cel care a introdus pentru prima dată termenul de „aromaterapie”. Medicii din Franța (și alte zone ale Europei) prescriau pacienților uleiuri esențiale și chiar și astăzi, în facultățile de medicină, studiază unele aspecte privind siguranța lor.

Viziunea modernă asupra aromaterapiei evoluează în ritm rapid și se fac tot mai multe studii asupra uleiurilor esențiale și a constituenților lor. Odată cu avansurile tehnologice, se îmbunătățesc metodele de extracție și numeroasele beneficii ale derivatelor din plante sunt înțelese din ce în ce mai bine. Metodele tradiționale au furnizat, fără îndoială, o bază istorică excelentă; cu toate acestea, este necesară încă o lungă muncă de cercetare pentru a înțelege pe deplin potențialul enorm al uleiurilor esențiale pentru sănătate.


Cumpără doTERRA din mgazinul online de AICI. Cumpără doTERRA la preţ de membru (25% reducere) prin crearea unui cont cu un click AICI.

Cu siguranta vrei sa stii mai multe despre uleiurile esentiale pure de la doTERRA, beneficiile lor, cum le poti folosi eficient, cum le poti testa gratuit si cum poti intra în posesia lor în cel mai avantajos mod. Scrie-ne un mesaj pe Facebook pe pagina Uleiuri esenţiale cu Simōna & Bōgdan sau la urmatorul link.


Grecia

În jurul anului 2000 î.e.n., primele civilizații din Europa au apărut în Grecia, iar odată cu dezvoltarea lor, s-a manifestat interesul pentru parfumerie și alte tratamente pe bază de plante. În scurt timp, învățații greci au ajuns în Egipt pentru a studia medicina. Oameni ca Homer (care a trăit în jurul anului 850 î.e.n.), Hipocrate (460-370 î.e.n.), Herodot (484-425 î.e.n.) și Plutarh (46-120 e.n.) au preluat tradițiile egiptenilor și au început să învețe mai multe despre compușii aromatici și plante. Cercetările lor au influențat întreaga cultură grecească și practicile acelor vremuri. De asemenea, grecii au încercat să elaboreze metode de extracție mai sofisticate. Există documente scrise referitoare la extrageri cu solvenți, în care se utilizau vin și grăsimi pentru colectarea compușilor volatili din plante.

India

Tradiția ayurvedică s-a dezvoltat în India de-a lungul a 5000 de ani. Practicile ayurvedice puneau accentul pe utilizarea elementelor Pământului pentru a găsi echilibrul în organism și a beneficia, astfel, de o stare bună de sănătate. Lucrările originale descriau acest sistem și protocoalele aferente sunt încă utilizate pe scară largă în prezent. Deși metodele variază foarte mult, utilizarea ayurvedică a compușilor vegetali și aromatici este predată în prezent în peste 100 de universități acreditate din India. În prezent, se efectuează noi studii pentru validarea a numeroase protocoale care își au rădăcinile în această tradiție.

Iran

În Persia medievală (astăzi Iran), multe persoane utilizau în mod asemănător puterea plantelor. Oamenii din această regiune utilizau și comercializau în mod frecvent rășini și condimente, prețuite pentru parfumul lor și pentru proprietățile benefice pentru sănătate. Avicenna (980-1037 d.Hr.), un medic persan, a scris numeroase lucrări pe tema sănătății și a stării de bine și este considerat părintele aromaterapiei așa cum o cunoaștem astăzi. De asemenea, a marcat în mod durabil domeniul chimiei prin experimentele sale în ceea ce privește distilarea. A încercat diferite metode de distilare folosind flori și, într-un final, a reușit să izoleze parfumul de trandafir și să producă apa de trandafiri.

Roma

În Roma antică, plantele aromatice aveau o importanță atât culturală, cât și pentru sănătate. Romanii erau celebri pentru băile lor parfumate, parfumurile și masajele în care foloseau extracte din plante. Literatura științifică rămasă din acea perioadă arată că extractele din plante și compușii aromatici erau utilizați pe scară largă pentru beneficiile lor pentru sănătate. Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), Dioscorides (40-90 d.Hr.) și Galen (130-200 d.Hr.), celebri oameni de știință și medici romani, au menționat cu toții uleiurile din plante în lucrările lor scrise. Galen, un chirurg deosebit de talentat, care se baza în mare măsură pe învățăturile și metodele medicului grec Hipocrate, a utilizat extractele din plante în munca sa în cadrul echipei medicale de la Colosseum. Acolo, a efectuat intervenții chirurgicale pe gladiatorii răniți. Deși multe dintre lucrările sale scrise au fost, în mod tragic, distruse într-un incendiu, munca lui de cercetare a influențat practicile medicale din toată Europa.

sursa articol

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *